Vom expune câteva argumente fundamentale împotriva reabilitării Conducătorului Statului. Încercăm cinci. Ne raliem la opiniile Doamnei Lya Benjamin, căci știm din Sfânta Scriptură că tribul lui Beniamin a purtat război contra întregului Israel (deci suntem de acord de principiu cu Dânsa, ca posibilă beniaminită).

Primul argument ar fi că era om de onoare și își respecta cuvântul dat, preferând arestarea și consecințele acesteia, decât să renunțe la cuvântul dat Führerului Adolf Hitler; cum oare să poți reabilita un om de onoare ? Ar fi contrar oricărei logici a existenței. (nu se apleacă spicul la vânt ? Nu se separă spicul sub coasă ?). Apoi rușii au încercat să-l chimizeze și să-i influențeze deciziile, dar se pare că nu au reușit deplin (Mareșalul avea dietă specială, nu mânca orice). Totuși, unele decizii anterioare se poate să i le fi influențat astfel cumva.

Din Raportul Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România sesizăm scăderea temperaturilor până la -35 °C în Transnistria în cursul lunii decembrie 1941. Astfel încât se ducea o luptă acerbă pentru locurile din grajduri (căci afară deportații ar fi murit înghețați de frig). Multe grajduri fuseseră în majoritate pentru porci, deci erau total insalubre. Mortalitatea datorită tifosului exantematic era zinic de 500 oameni la Bogdanovka și de circa 200 la Domanovka.

                Erau în pericol și unitățile militare din zonă de a fi afectate. Era clar că e explozie epidemică de proporții în regiune devenise amenințătoare. Autoritățile române erau complet depășite. Riscurile epidemice majore.

Există o lucrare despre care am luat cunoștință în baza recenzilor care exonerează autoritățile române de crimele din lagărul de la Bogdanovka asupra evreilor din Odessa, deportați acolo și arată implicarea elementelor locale ucrainiene de naționalitate germană, organizate în Miliții populare Vo-Mi.

                În baza informațiilor sovieticilor, preluate și redifuzate în zilele noastre de către media transnistreană, românii erau incriminați de atrocități în lagărul de la Bogdanovka.

                Cauza uciderilor s-a datorat exploziei epidemice de tifos exantematic, asociate probabil și cu alte maladii. De teama contaminării comunităților proprii, cei din Vo-Mi au recurs la tiruri cu mitralierele asupra deținuților din lagăr.

Jucăriile sunt primii prieteni ai copiilor, care îi transpun într-o lume imaginară, unde joacă rolul principal și pot fi orice își doresc. Dacă pe vremea bunicilor noștri jucăriile erau reprezentate de bucăți de lemn colorate, astăzi lucrurile s-au schimbat simțitor. Avem jucării pentru dezvoltarea creativității, unele pentru dezvoltarea coordonării ochi-mână, altele pentru rezolvarea de probleme.

Ei bine, culpa autorilor, autorul memoriilor se numește Petru Talpeș și nu Nicolae Talpeş. Intrat în magistratură în funcții înalte, dar ca căpitan în rezervă este mobilizat în construcția de drumuri și probabil alte lucrări edilitare la o unitate din Râmnicu Sărat. Ajunge astfel la Odessa în 1941, acolo vede urmele cumplitei bătălii de la Dalnik, unde au murit mii de ostași români. Batalionul se ocupa cu paza și repararea drumurilor, cu sediul chiar la Odessa.

<Batalionul nostru se ocupa cu paza şi repararea drumurilor, având sediul la Odessa, un oraş mare şi frumos, cu port la mare. Subteranele oraşului, adevărate labirinte, erau locuite de către partizani bolşevici, care aveau intrări şi ieşiri ştiute numai de ei, dar în urma drasticelor represalii date de nemti, aceştia s-au potolit, iar ostaşii români simpatizati chiar de populatia înfometată, pe care o ajutau>. În 1942, mobilizatul Petru Talpeș este demobilizat. 

Cea mai simplă metodă de combatere a epidemiilor este ilustrată într-un proverb clasic englezesc care sună în traducere cam în genul: <Un măr pe zi ține doctorul deoparte>.

            Dar cum sună proverbul în original ? Pare-se că: <An apple a day keeps the doctor away>. Dar se spune că nu e din britanică, ci din Țara Galilor, adică ar fi atestat ca proverb welsh pentru prima dată.

            Cine a fost eroul Ionatan ? Era fiul regelui Saul, drept moștenitor al întregului regat al lui Israel 2 Samuel 1:17-1:27. Cântecul "Arcul" este scris în Cartea lui Iașar. La 2 Samuel 1:22 scrie: <arcul lui ionatan nu dădea înapoi>. Deci Cântecul Arcul este despre eroul Ionatan, moștenitor al regatului lui Israel.

Cea mai simplă metodă de combatere a epidemiilor este ilustrată într-un proverb clasic englezesc care sună în traducere cam în genul: <Un măr pe zi ține doctorul deoparte>.

            Dar cum sună proverbul în original ? Pare-se că: <An apple a day keeps the doctor away>. Dar se spune că nu e din britanică, ci din Țara Galilor, adică ar fi atestat ca proverb welsh pentru prima dată.

            Cum trebuie interpretat oare ? Mărul ca fruct ori ca pom fructifer ? Sau un dispozitiv Apple ? Îndoielnic, totuși.

            Deci epidemiile de tifos exantematic puteau fi ținute departe în livezile de meri. Iată cine a salvat evreii în WWII: eroul Ionatan. Q.e.d. Vom vedea în partea a III-a ce se consemnează în Sfânta Scriptură despre acest subiect. Să fie vorba oare despre o discriminare evidentă a unei categorii profesionale ?

Cea mai simplă metodă de combatere a epidemiilor este ilustrată într-un proverb clasic englezesc care sună în traducere cam în genul: <Un măr pe zi ține doctorul deoparte>.

            Problema este cu Doamnele: să se mulțumească Dânsele exclusiv cu mărul lui Adam, în ideea că sunt ferite de doctori, doctoranzi și viruși de eprubetă mericană ?

            Problema e și cu pământul: să rodească merii pe terenuri sterpe ?

            Problema e și cu sorcovele: la sorcovit e exultat părul. Aici stau mai bine Doamnele: mărul lui Adam și părul lui Madam'.

            Până la urmă ce mai e natural în ziua de astăzi ?

Meciul in direct aici

Din lucrarea autorilor: C-tin Gheorghe, Miliana Șerbu- Miniștrii de interne 1862-2007, Mică Enciclopedier, Ed. Min. Internelor și Reformeli Administrative, 2007, aflăm numele miniștrilor de interne români deținuți la Sighet (unii decedați acolo):

general Arthur Văitoianu (arestat și închis în 1947), a fost de trei ori ministru de interne, o lună prim-ministru, senator de drept, consilier regal;

Aurel Vlad (mama sa era fiica lui G. Barițiu, este ministru ad-interim o perioadă scurtă în 1919, este arestat în 1950, moare la Sighet la 01 iulie 1953: deși ateu, moare rostind rugăciunea Tatăl nostru);   

C-tin Argetoianu (ministru de interne în două rânduri, 1920-1921, 1931-1932, prim-ministru una-două luni în 1939, moare la Sighet în 06.02.1955);

Ion Cămărășescu (între 17.12.1921-17.01.1922 ministru interne, avocat, arestat n 1950, moare în 1953 la Sighet);

Ura fasciștilor români în URSS față de comuniști este ilustrată exemplar în cartea memorialistică a lui Dumitru Bejan- "Oranki. Amintiri din captivitate", precum și lipsa de umanitate a bestiilor de români deținuți ca prizonieri ani de zile în lagărele din URSS cu hrană, cazare, servicii funerare gratuite, unii sipraviețuind cu obstinație.

                Episodul despre "Diplomații spanioli" arată coexistența în lagăr a partizanilor lui Dolores Ibaruri (de orientare comunistă), nedispuși să comunice cu prizonierii spanioli din "Divizia albastră", nici cu fasciștii români ori germani. Problema lor era aceeași cu a altora (diferențe de climă, lipsa de îmbrăcăminte călduroasă, de încălțări, etc.). Încet-încet gheața se sparge. Bestiile de români le confecționează încălțări pentru copiii din grup.

                Bestiile de români intră în grevă, forțând repatrierea în grup. Chemarea pentru acțiune comună făcută prizonierilor unguri și germani nu are efect: aceștia trec în vârful picioarelor pe lângă bordeiele românilor. După zece zile, generalul Vladimirov lasă o hârtie în bordeie cu decizia Moscovei de repatriere a românilor până la 01 iulie 1948.