În sfârşit, fericirea instituţionalizată există! În Venezuela s-a înfiinţat”Ministerul Fericirii Sociale Supreme a Poporului”! Noua instituţie este un omagiu pentru El Comandante, fostul preşedinte -tovarăşul Hugo Chavez- şi  pentru Simon Bolivar, Eliberatorul ţării.

 

Ştirea e absolut surprinzătoare, chiar dacă vine dintr-o ţară de unde nimic n-ar trebui să ne mai surprindă. Nu e ceva nici de râs, nici de plâns…E de…maximă îngrijorare! Aşadar, s-a înfiinţat un minister al fericirii. 

Citesc pe  ştirile online că noul minister s-a înfiinţat după câteva luni de la depăşirea crizei hârtiei igienice! Ce-i asta, oameni buni? E cumva o prelungire a romanului „1984” a lui George Orwell din zona permisă a imaginarului în viaţa reală? Oamenii n-au nevoie de un minister al fericirii, al bunăstării, sau cum vreţi să-i mai spunem pentru a fi fericiţi. Mi-aduc aminte de Petre Tuţea, care spunea că ideea asta a fericirii cu orice preţ, chiar impusă cu forţa, dacă e nevoie, vine de la comunişti:

„Bă, să fiţi fericiţi, că dacă nu, vă ia mama dracului!”

 

N-avea de unde să ştie filozoful român că peste nişte ani fericirea va deveni parte a politicii unei ţări de pe alt continent…Aşadar, fericirea e obligatorie de-acum înainte în República Bolivariana de Venezuela. 

 

Ministerul cel nou va fi coordonat de Rafael Rios. Data de 8 decembrie va fi Ziua Dragostei şi Credinţei faţă de fostul preşedinte  Hugo Chavez, decedat pe 5 martie a.c. 

 

Realitatea bate utopia, aşa cum viaţa bate filmul. Credeam că Orwell, ca să revin la romanul său, a avut o imaginaţie greu de egalat. El scria în romanul publicat în 1948:

“…sediile celor patru Ministere care-şi împart între ele aparatul de guvernământ: Ministerul Adevărului, care se ocupă cu ştirile, cu distracţiile, cu educaţia şi cu artele frumoase; Ministerul Păcii, care se ocupă cu războiul; Ministerul Iubirii, care se ocupă cu menţinerea ordinii şi disciplinei, şi Ministerul Abundenţei, care răspunde de treburile economice. În Nouvorbă, numele lor sunt Minadev, Minipax, Miniiub şi Minabund.”

 

Tot în „1984” există sintagma  „epoca dublei gândiri”, adică epoca în care au intrat acum fericiţii din Venezuela. Că doar au minister de resort, nu?...Probabil vor râde în public şi vor plânge în casele lor…

 

Am mai aflat din ştirile apărute pe internet că urmaşul fostului preşedinte Chavez e convins că a găsit modalitatea de a aduce zâmbetul pe faţa venezuelenilor. Nu prea cred în eficienţa metodei de a înveseli oamenii făcându-le cadou un minister…Dar la un Minister al Gâdilatului nu s-a gândit nimeni ?...